vremuri, ganduri, clipe..

Amo...

2010-09-12T12:11:00.000-07:00

...si din pacate nu pot sa simt fiecare cuvintel din piesa acum, mi'e greu sa mint si cred ca ti'ai dat seama de asta... nu mai e ce a fost si nici nu va mai fi.. ma schimb pe zi ce trece, vreau tot mai mult de la viata, devin pretentioasa cu mine insami si imi zic ca merit mai mult, ca am trecut prin mult prea multe incercari pana acum pentru a ajunge peste 10-20 de ani sa regret alegerile facute in tinerete... nu vreau sa fiu una din femeile ce se conformeaza si atat. am un cuvant de spus macar acum, fata de mine si catre tine.... gandesc si sunt libera! atat cat mai pot.. stiu ca o sa'ti fie foarte greu sa ma intelegi, dar o fac pentru mine si atat... suna a teribil egoism, insa cel mai frica imi e de momentul in care copiii mei mi'ar putea reprosa de tatal ce eu l'am ales pentru ei... nu pot sa te aleg fara a ajunge sa cunosc si sa inteleg mai multe decat cunosc si inteleg acum.

nu pot sa gresesc inca de acum!

si mi'e dor de tine..

2009-07-15T00:26:00.000-07:00

...mi'e dor de noi, si'as vrea... cred ca cel mai mult as vrea sa stii asta.. chiar daca adevarul acesta nu schimba cu nimic datele problemei, cu atat mai putin rezultatul. aici e vorba de o impacare a mea cu mine insami, iar pentru asta trebuie sa fii si tu prezent pentru o clipa, pentru a auzi ce am de spus.. apoi, poti sa pleci. ma va linisti gandul ca eu ti'am spus. chiar daca iti pasa acum, chiar daca nu, eu ti'am spus.. iar asta ma va face fericita.

altceva?

altceva nu cred ca as putea sa spun.. oricum, mai mult de atat nu pot sa iti adresez.. de fapt, nici macar atat nu voi avea curajul sa iti spun, pentru ca in realitate, nu am nici cel mai infim strop de curaj.. nu vreau sa spun ca sunt o lasa :P suna prea brutal.. e suficient ca imi recunosc lipsa de curaj, nu?

am auzit azi ca in viata iti apar multe sanse.. ar trebui sa profit de ele.. dar cum? daca eu nu am curaj nici sa iti adresez doua cuvinte amarate.. ce sansa as mai putea avea eu in viitor, daca acum sunt inconjurata de atat de multe oportunitati, dar nu profit nici macar de una... si cand spun profit nu ma gandesc la partea materiala ce as putea sa o castig ori lucruri de genul asta.. ci pur si simplu faptul ca as putea sa fac ceva, orice, oricat de mic ar parea... ceva ce mi'ar putea schimba viata.. ceva ce m'ar duce undeva, oriunde.. macar pentru 2 ore sa fiu intr'un alt peisaj.. sa ma transpun.. oare... as putea sa ma transpun? ar fi o sansa spre a cunoaste, a invata, a creste.. vreau o sansa de care sa abuzez din plin, vreau o sansa spre mai bine, vreau o sansa sa ma regasesc...

Din seria altor povesti nemuritoare

2009-07-15T00:25:00.003-07:00

Vei spune ca tu stiai asta deja, ca erai de muult convins de acest lucru. Ei bine, m'am hotarat eu asa intr'o zi cu mai putin soare, sa va aduc la cunoastinta, celor ce nu stiati, ca prostia doare... si doare cumplit. Partea trista din toata povestea asta e ca ei, cei ce detin prostia cu atata mandrie si ingamfare, nu stiu de fapt de ce sufera... ca prostii. Acum, ca o persoana ce incearca sa fie matura, dupa un semestru de facultate (vorba aia, am alt statut) ar trebui sa pun in dezbatere solutiile acestei problematici atat de des intalnite de noi. Sa stii ca si ei, in prostia lor, se minuneaza de prostia altora. Mai mult ca sigur si eu fac asta dar stii cum e, incerc din rasputeri sa nu uit ce m'a invatat mama in cei 7 ani de acasa si nu renunt la bunul simt asa, in schimbul aerelor de student bursier. Iar cel mai deranjant e sa vezi ca aceasta prostie a lor devine din ce in ce mai serioasa, aducandu'i intr'o stare critica, din care nu mai pot fi salvati. Si asta pentru ca nu iti accepta parerea. Sunt atat de plini de sine incat se cred cei mai destepti, demonstrand de fapt reversul. Uneori, dau dovada si de incultura. Bine, sa nu fiu eu prea critica in gandurile mele si sa recunosc ca nu e nimeni obligat sa auda de Dev, sau... mai bine ma abtin . Ar fi mult mai multe lucruri de spus la capitolul cultura, ori mai bine incultura, ca a avansat intr'atat incat nu mai e ce trebuia sa fie. Si incerci sa vorbesti cu ei, sa ii trezesti catusi de putin la realitate, dar de unde? Universul lor se invarte doar pe trei metri patrati, reusind astfel sa ramana din ce in ce mai singuri. Cred ca ar fi dureros sa fii doar tu.. cu tine.

As avea foaaarte multe de spus insa te invit pe tine, cel ce citesti ineptiile mele, din prostie sau nu scrise aici, din prostie sau nu citite de tine, sa ma luminezi...

It's so sad

E vina mea sau dreptul tau la fericire

2009-07-15T00:25:00.001-07:00

Daca e sa privesti minunata poveste cu final nefericit de la o distanta regulamentara ai zice ca vina e a ei, a persoanei ce s'a hotarat sa spuna lucrurilor pe nume, in cazul de fata, eu. Ma minunez pana si eu cu cata detasare pot sa zic asta, acum cand a trecut atat de putin timp. Cu siguranta nu am ajuns sa uit ceea ce era de uitat, nu am reusit sa iubesc ceea ce era de iubit, nu am putut sa fac ceea ce era de facut, dar sper ca voi fi din ce in ce mai puternica, sper sa nu cedez si sa ma intorc de unde am plecat. Nu in speranta celei de'a doua oportunitati, ca tot vorbeam despre asta, ci in lupta apriga din mine, intre iubire si realitate...

La prima vedere ai zice ca fetele sunt "heartless", insa voi, cei ce le'ati cunoscut cu adevarat stiti foarte bine ce se petrece in mintea si sufletul lor. Cel putin asa vreau sa cred gandindu'ma la clipele si visele traite impreuna. Faptul ca reusesc in cele din urma sa castige apriga lupta din inima lor nu le face mai putin vinovate si nici fara suflet.

Daca vrei ca tu, participant activ in aceasta lupta, sa castigi mult mai repede decat ai face'o in mod normal, te sfatuiesc sa privesti scena din doua puncte de vedere. Nu ai fost doar tu in ring si nici nu esti tu centrul universului. Ai fost, multumeste pentru acest rol, insa revii la rangul de pamantean. Ai cazut din Rai, esti printre noi, muritorii de rand, ce mai devreme sau mai tarziu aveau sa ajunga la aceeasi concluzie.. Faptul ca s'a intamplat acum nu trebuie sa te descurajeze, ci din contra... e dreptul tau la fericire! Acum e momentul potrivit sa incepi lupta cu tine insuti, sa aduni toate amintirile si sa la pastrezi cu sfintenie in acel cufar de mult uitat... Nu o uita, nu asta vrea.. nu o privi ca o "alta experienta din care voi avea de invatat".. a fost unica in felul ei, a fost acolo pentru tine, fii si tu pentru ea... fii iubirea ei... vei ramane mereu acolo!

Nothing lasts forever...

2009-07-15T00:24:00.002-07:00

E ingrozitor sa nu pot fi eu... si acel "trebuie" imi macina gandurile..

as vrea sa am puterea sa trec peste, sa ignor trecutul fara sa'l uit.. nu vreau sa sterg 2 ani din viata mea pentru ca nu am fost in totalitate fericita.. mereu a lipsit ceva, iar acum lipsa mea de curaj pune punct.

macar de as indrazni sa spun tot, sa dau tot, sa ma daruiesc o data pentru totdeauna..

as incerca sa strig in speranta ca ar auzi Bucurestiul un "te iubesc" inlacrimat....

un paradox al vremurilor noastre...

2009-07-15T00:24:00.001-07:00

sau nu neaparat... probabil asa a fost mereu, insa eu nu'mi amintesc sa fi trait intr'o viata anterioara pentru a invata din fostele greseli. stiu bine ca obisnuiesc sa ma abat de la subiectul principal, asa incat voi incerca sa revin acolo unde trebuie, mai ales ca timpul ma impinge de la spate.. oricat de greu mi'ar fi, oricat de mult imi doresc sa scap de tot ce imi provoaca stari de nervozitate, stres si cele din aceeasi gama.. ma ingrozesc gandindu'ma ca ar putea fi mai rau, mai greu, ca as fi din ce in ce mai singura.. acele zile ce pana acum imi pareau roz, incep sa le percep in nuante accentuate de gri... uneori negru.

return to innocence

2009-07-15T00:23:00.001-07:00

stii cum e? atunci cand pierzi ceva incepi sa iti dai seama de importanta acelui lucru.. de fapt, sigur stii ce vreau sa zic.. de asta cred ca cel mai bine e sa poti sa ai atata putere, poate chiar curaj sa reusesti sa recunosti valoarea lui, sa poti sa il pastrezi ca cel mai de pret dar ce ti'a fost oferit... nu trebuie sa renunti la el in speranta ca vei gasi un inlocuitor. mereu vor fi surogate pentru orice, insa nu poti sa traiesti doar cu ele... incearca, tu... chiar tu.. sau eu, poate chiar eu... eu, eu trebuie sa lupt pentru a ma pastra asa cum sunt, nu trebuie sa ma vand pentru nimic in lume.. nici pentru o clipa de iubire! si zic asta gandindu'ma ca totul e relativ.. acea clipa ce iti poate parea minunata pe moment, devine o povara ce o vei purta mereu cu tine.. oriunde ai fi, singura sau nu.. iti e umbra. si poate cea mai grea lupta o duci cu tine insati, gandurile te pot dobori extrem de usor.. cel mai mare dusman al tau e propria constiinta.. si ai noroc daca e acolo unde trebuie

I could be happy..

2009-07-15T00:21:00.000-07:00

Neasteptat de usor accepti unele situatii. Infiorator chiar.. ori poate.. poate am fost in acelasi gand. Ceea ce ma face sa cred ca decizia ce o voi lua nu te va afecta prea mult, indiferent de natura ei.. mai bine spus, ai fi total indiferent. gresesc? e suficient sa spun ce vreau, iar acel lucru se va adeveri.. ati spune ca asa cva v'ati dori si voi.. cu totii vrem sa avem exact ceea ce ne dorim.

Problema se pune insa... Ce ne dorim de fapt? Desigur... Ne dorim fericirea. O vom avea. ori vom crede ca o putem dobandi. nu e asa usor precum pare..

Ok, dorim sa fim fericiti.. Cum se intampla asta? Alaturi de cine? Stii pe cine alegi? Il cunosti? Chiar il vrei? sunt intrebari ce la un moment dat iti vor macina gandirea.. asta daca poti spune ca intr'adevar gandesti, sau esti doar cuprins de... fericire. Acea fericire pe care o astepti de muult timp, si care in sfarsit iti este oferita. Trebuie doar sa o accepti. Cu bratele deschise si cu zambetul pe buze. Dar stii ce alegi? Cat va tine aceasta fericire.. poate fi chiar fulgeratoare.. o poti numi pasiune.. ii poti spune dorinta.. tie ti se pare fericire..

Ai gasit fericireeea! Chiar o vrei?

Pe neasteptate un inger...

2009-07-15T00:20:00.001-07:00

Uneori trebuie sa accepti lucrurile asa cum ti se ofera. E doar o sugestie.. alegerea tot tie iti apartine, dar.. nu incerca sa le intelegi pentru ca ai putea suferi mai mult decat crezi. Asa cum de multe ori e mai simplu decat iti imaginezi, la fel de bine se poate complica totul. Desi aparent e extrem de simplu.

Eventual iti iei geanta si pleci.. unde? unde vezi cu ochii.. ideal e sa pornesti pe drumul cel bun, sperand ca il vei intalni.. asa cum l'ai visat, cum iti doresti tu sa fie (o greseala cumplita de altfel), asa cum speri sa te imbratiseze, asa cum vrei sa il simti..

Dar te trezesti in acelasi trist decor.. chiar simplu as putea spune, din care nu poti schimba nimic.. pentru ca e perfect asa cum il vezi, chiar de nu iti place. Preferi sa ramai cu ceva concret decat sa lupti pentru un... vis. Poate chiar un inger. Un inger ce ti'a binecuvantat doar unele clipe pentru ca era departe de tine, dar pe care il vei simti mereu alaturi, gandindu'te la ce se poate intampla...

indubitabil

2009-07-15T00:19:00.001-07:00

pt a pastra cva si de la tine, bubule . (asa imi place atunci cand incep sa scriu cva, ca titlul nu are nicio legatura cu continutul, cel putin nu pentru multi dintre cei ce citesc.. asta nu inseamna ca nu constientizez ce spun aici.. ca nu am cel putin un motiv atunci cand scriu titlul respectiv) si pe cat de tare m'ai enervat acum, in ultimele zile, pe atat de dor imi va fi de tine... si de replicile din seria "te iubesc, de asta te'am sunat" la obiceiul asta sa nu renunti bubule, prinde bine sa mai auzi asa cva din cand in cand . inca nu stiu daca ar trebui sa ramana blogul asta dedicat tie in exclusivitate, sau ar fi necesar sa mentionez si alte iubiri.. "de mult apuse" sau niciodata "aparute". it depends

deja imi lipsesti..

Stii tu?

2009-07-15T00:18:00.000-07:00

Sunt anumite momente in care se schimba tot. Pana si motivele difera incapand de atunci. Vor fi altele mult mai atragatoare, mai interesante.. palpabile. Totul capata un nou sens, se termina acel nou inceput, incepe un nou sfarsit.. totul e relativ.

Stii tu.. exista acel echilibru ce nu iti permite sa ai mai mult decat ai merita.. chiar daca meriti tot.. e relativ. Primesti cva, ti se ia un alt cva.. un cva ce a fost candva totul pentru tine.. un cva fara de care te vei simti pustiu.. un cva ce s'a frant odata cu acel nou cva.

Stii tu oare?

Istoria capacutzului meu...

2009-07-15T00:17:00.000-07:00

CAPITOLUL I

Multe a suferit saracul de el. Din frageda pruncie [sper ca nu a fost si mai dev decat stiu eu], a avut un contact direct. asta se intampla la gradinita... cand o draga colega.. i'am uitat si numele intre timp... s'a gandit ca ar fi distractiv sa ma vada rostogolindu'ma spre... un calorifer. yeii.. ce vremuri.. de atunci am inceput eu sa lipsesc de la "ore".. mana rupta, cap... spart probabil.. dar povestea nu se termina aici

CAPITOLUL II

Actiunea se petrece in 2000 [sau 2001], intr'o minunata seara.. mai bine spus noapte... cand... in drum spre casa... minunatul meu capacutz are o intalnire romantica cu... un stalp! urmari... ochi vanat, si multe alte lovituri... probabil eram inca ametita.. who knows? din seria altor lovituri trebuie mentionata una din cele mai importante si de neuitat.. actiunea piatra. exact cum va asteptati, o piatra [destul de mare] a venit in capacutzul meu... cum se petrece actiunea? extrem de simplu. eu, Lavinia si altii... in apa. eu aplecata dupa o piatra, Lavinia cu o piatra in mana. eu ma ridic dupa ce iau piatra, Lavinia arunca piatra si nimereste: capacutzul.dar povestea nu se termina aici

CAPITOLUL III

Anul trecut.. cu o saptamana inainte de Paste are loc marea lovitura. celebrul internat, mai nou corp B, este nevoit sa ne gazduiasca pret de o ora... intamplarea face ca in lipsa profesorului elevii incep sa se plimbe [ceea ce intentionam si eu de altfel]. si cum stateam noi asa... dau sa ma ridic cand... oups.. piciorul meu intalneste piciorul lui.. se face ca il imbratiseaza [numai imbratisare nu e aia], mai face 2 pasi dezechilibrati spre inainte si... capacutzul meu priveste coltul bancii dintr'un unghi mai... special . astfel il scot pe fratemiu de la ore, ajung la cabinetul scolii... sunt dezinfectata, pansata and so on... intepata anti tetanos... dureros vaccin! dau lucrare a doua zi la mate , ma convertesc peste noapte si imi continui viata cu dureri de cap si programari la oftalmo, RMN s.a.m.d.

THE END

exista!

2009-07-13T05:50:00.001-07:00

"...Iubire? Pare un cuvânt atât de simplu şi totodată atât de complex. Iubirea înseamnă viaţă, iubirea înseamnă dăruire, iubirea înseamnă artă, iubirea înseamnă poezie. Iubirea nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi, şi-ţi iese, când îţi vine rândul, fără de veste-n cale; degeaba o cauţi când nu o găseşti, degeaba fugi când ea aleargă după tine; iubirea e numai a ta şi chiar de nu a-i cunoaşte-o tu pe ea, te cunoaşte ea pe tine, nu te păzeşte, ci te schimbă.

Şi iubirea are mai multe trepte. Ea ajută sufletele să crească, să se dezvolte. Să zboare îmbrăţişate devenind îngeri cu două aripi. Este o simfonie în care tema principală este repetată în diverse game şi tonalităţi de diverse instrumente. Pentru fericirea de a iubi şi a fi iubit merită să cunoşti văzduhul speranţei de a fi alături de cel iubit, sau abisul disperării de a fi departe de el..." [o parte din marea noastra realizare din cls a IXa :D]

...si o simtim cu toti... chiar daca nu vrei sa recunosti asta... sunt convinsa ca si tu simti acel sentiment inaltator... ce nu te lasa sa cedezi la intalnirea cu prima pietricica ce sta in calea valului... ce te ajuta sa treci peste orice obstacol din viata ta... ce te ajuta sa iti indeplinesti visele... ce iti da putere...

poti tu argumenta ca iubirea nu exista?

gresesti..

2009-07-13T05:49:00.001-07:00

daca ai impresia ca un dosar deloc interesant ma va face sa aleg varianta propusa de tine te inseli amarnic! ai o gandire putreda si nu ai nicio valoare in ochii mei! te obosesti degeaba... oricum nu voi face asta... am spus'o si ma tin de cuvant... decat sa iti accept oferta mai bine iau in considerare importanta pastilelor in viata mea! mai bine spus a ta... pentru ca pe tine te va rani si tu vei avea constiinta incarcata nu eu... eu voi fi foarte fericita... voi pluti in adevaratul sens al cuvantului... pentru ca voi fi foarte departe de tine... si sa vezi tu ca sunt si distante mai mari de 500 de km... si ca exista un aer mult mai curat si mai pur decat cel din padure... vei vedea multe... si iti vei da seama de gravitatea faptelor tale... iar voi, cei ce meritati cu adevarat, sa fiti fericiti!

caci tu... te inseli amarnic!

sunt dependenta ...

2009-07-13T05:48:00.001-07:00

... de tine si de noi... nu pot sa'ti explic ce simt... nici nu incerc! pentru ca nu sunt in stare sa fac asta... si oricum nu ai intelege... acum e vorba de mine, nu de amandoi...

vreau sa fug!! trebuie sa fug!! sa fug... sa fug spre tine. tu esti singura mea sansa... doar tu imi vinzi doza perfecta. tu ma ajuti sa ies din sevraj...

esti un drog... si esti al meu... in supradoze...

ma simt bine... parca plutesc... =))

2009-07-13T05:47:00.001-07:00

am nevoie de psiholog! e clar... si nu mai suporta amanare

e atat de grav incat... incat... oare ce vroiam sa spun acum? hmm... incep sa delirez... ideile nu mai au nicio coerenta... "ce se'ntampla cu mine?" era si o piesa... stii nu? doar eu am nevoie de medic, nu tu aaa... mi'am amintit ce vroiam sa spun mai devreme si sunt tare mandra de realizarea mea. tu nu esti de aceeasi parere? nu e usor sa treci prin ce trec eu acum sa stii... pare interesant, insa nu e deloc asa. uff...vezi, iar imi pierd ideea. de la ce am inceput? aaa... uite ca mi'am amintit imediat ce am citit inceputul... Doamne, acum simt si eu... in sfarsit! nush... e o stare d'aia... e misto mah ce tot atata....dar... parca am spus mai sus ca nu e atat de bine nu? nici nu mai am chef sa citesc ce e scris mai sus... ca oricum uit pana termin tot si ma apuca un ras isteric... si ... rad... rad si nu ma mai pot opri (apropo de ras... vb cu laur acum.... "doar nu te tavalesti pe jos chiar daca folosesti emoticonurile astea") ei bine, eu... asa cum sunt.... in starea asta...chiar o fac de asta dureaza atat de mult sa scriu blogul asta... pt ca nu e usor sa te tavalesti si sa te ridici... si iar sa te tavalesti... apoi sa te ridici si tot asa.... dar poate fi foarte amuzant la un moment dat . e chiar distractiv.... vai da ce'mi place.... pacat ca nu ma poti vedea... cine sunt? unde sunt? unde esti? de ce nu'mi raspunzi??????

si totusi... de unde am plecat?

aaaa.....parca trebuia sa fac o dedicatie... da da...dar am uitat cui . asa ca, dragi copii, feriti'va din calea mea ca pot reactiona f urat.... va pot lovi fara sa'mi dau seama. chiar... parca am lovit pe cineva in nebunia mea nu? imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu imi amintesc exact intamplarea. oare sa fie tot din cauza ca sunt cum sunt??

si pana la urma.... cine imi spune si mie de la ce am plecat?? unde era inceputul?

si ce rol are blogul asta???? (m'am lovit de scaun acum la utima "tavalitura"... scuze pt sangele de pe tastatura... a mea normal, doar nu a ta... aaaa... vezi si tu sange pe a ta???e clar... esti la fel ca mine)

come home

2009-07-13T05:44:00.002-07:00

a fost un vis. un vis ce l'as putea retrai in fiecare clipa, in fiecare zi... fara regrete. pentru ca sunt sigura ca va ramane perfect pe tot parcursul sau. si ma intreb... maine... vei fi ca in vis?

acele atingeri, acele soapte, iubirea, pasiunea, dorinta...tot... tot ce a fost intre noi... a fost perfect...

si mi'e dor...

[bb] nu interpreta [/]

no title

2009-07-13T05:44:00.001-07:00

daca spun ca nu e adevarat, unii vor spune ca e normala reactia mea, ca e un motiv in plus... ca asa reactioneaza cei ce au nevoie de un psiholog (in cazul meu asa se spune...)

ei bine... sa zicem ca asa ar fi, si ca eu sunt cea anormala pe lumea asta si ca trebuie sa ma duc cat mai repede la un medic... sa nu se agraveze, si sa ma vizitati la nebuni... dar nu cred ca e necesar sa suport si comportamentul vostru de o asa natura... lasati medicul sa ma ajute daca asta e parerea voastra... nu trebuie sa aveti parerea asta dspr mine... si nu trebuie sa va fie frica de reactiile si gandurile mele... in pofida unora, sunt o pers... normala.... si chiar nu am sa innebunsc intr'un an de zile pentru simplu fapt ca refuz anumite chestii... si pentru ca fac ce stiu eu ca trebuie cand vine vorba de viata mea... plus ca... inainte de a afirma ceva, trebuie sa fii in primul rand constient(a) de ceea ce spui, iar in al doilea rand trebuie sa cunosti f bine subiectul !

"I am your spoken truth..."

2009-07-13T05:42:00.000-07:00

mi se pare o aberatie... poate am exagerat...oricum imi dau seama ca nu a meritat sa vorbesc. ajung la concluzia ca e mult mai bine sa traiesti in umbra, sa nu scoti niciun cuvant, nu cumva sa ii deranjezi pe cei de langa tine (de parca ei nu te deranjeaza niciodata, insa nu au cum sa isi dea seama de chestia asta... pentru ca, evident, sunt mult prea ocupati in a te observa pe tine... grav!) si se simt jigniti... e mult mai bine pentru tine sa'i eviti, sa'i ocolesti pe cat posibil. mai grav e atunci cand ai de suferit din cauza lor (un risc al grupului si vrand nevrand ni'l asumam cu totii...asta e cea mai mare porcarie) si trebuie sa inghiti mofturile altora din cauza acestora si a inteligentei ce a pus stapanire pe capetele lor.

dar ce imi place cel mai mult in toata povestea asta e barfa. ea e la putere. sa tot barfesti ca nu se supara nimeni (ca doar toti fac asta). mai rau iti va fi atunci cand acea barfa va ajunge la urechile cui nu trebuie. si sa nu cumva sa ii spui ceva in fata persoanei respective. atunci sigur ai incurcat'o. mai bine o barfesti ca asa mai ai o sansa de a nu fi auzit, pe cand daca indraznesti sa vorbesti cu el/ea e clar... ce sa mai... traim bine... ne barfim pe cat se poate si ne ascundem tot mai mult... iar de recunoscut greseala facuta nici gand... ca doar ne facem de ras si nu ne permitem asta, doar suntem persoane importante si ni se duce toata publicitatea pe unde nici n'a venit.

traiasca ipocrizia ca o duce bine de tot!

"din varii motive"

2009-07-13T05:33:00.001-07:00

auzi la el scuza... mai nou asa se numeste frica de a ne pierde... mai bine spus a ma pierde ca ceilalti sunt pierduti de mult. pana mea... avem si noi dreptul sa respiram... aer CURAT... lipsit de particule straine... mai ia o pauza frate ca ne intoxici. nu te'ai gandit niciodata la chestia asta? ei bine, o afli acum... si poti fi sigur de ceea ce iti spun aici. e o certitudine, nu un cosmar... din pacate e adev ce iti reprosez.

explodez!!! cel putin asta simt acum... si totul din cauza ta! din cauza "distantei", ma scuzati sefu'..... daca vrei si chiar iti pasa te'ai gandi intai la noi, in cazul de fata la mine, si mai apoi la faptul ca e posibil (ceea ce se va si intampla) sa te parasim... mai bine te'ai gandi la motivul pentru care simtim nevoia sa facem asta decat sa intri in panica in ultima clipa... poti sa o iei ca un sfat. mie chiar incepuse sa imi pese....dar am asa un sentiment ca se va termina si chestia asta.... vei vedea tu... nu mai este mult...

cam atat am avut sa'ti spun... dar sa nu uitam ca singurul motiv pt care nu tb sa ma gandesc la mine (din punctul tau de vedere evident, ca doar tu esti centrul atentiei) esti tu... aa... si distanta... de la inima ta la inima mea e mult mai mare de 500 de km!!!!

Trist...

2009-07-08T09:17:00.001-07:00

a fost destul de interesant... intamplarea face ca aseara am ajuns sa ma uit pe prima... la renumita emisiune sau ce o fi ea - "viceversa". noroc cu emisiunile "din seria" ca mai aflu si eu noutatile din lume... se pare ca pentru a avea prieten trebuie sa ai o anumita "reputatie", ca altfel "nu se uita baietii la tine". si uite'asa... ma vad nevoita sa fac o dedicatie deja celebra. curvelor, cu drag... uniti'va! poate veti reusi sa fiti superioare unei tinere ce nu a intretinut relatii sexuale pana in clipa de fata. se pare ca aici se rezuma tot. foarte interesant este ca tot fetele spun asta... cu zambetul pe buze.

concluzia: important e sa ai o reputatie de curva pentru a avea prieten. altfel nu se uita dom'le la tine... nu te mai chinui inutil, ca tot nu ai sanse daca esti virgina. te arata cu degetul pe strada. (patetic!)

(aa...mi s'a confirmat ca si boii apar pe micile ecrane ce se prafuiesc in casele noastre)

s'a incheiat cu lacrimi. impresionant...