Din seria altor povesti nemuritoare

Vei spune ca tu stiai asta deja, ca erai de muult convins de acest lucru. Ei bine, m'am hotarat eu asa intr'o zi cu mai putin soare, sa va aduc la cunoastinta, celor ce nu stiati, ca prostia doare... si doare cumplit. Partea trista din toata povestea asta e ca ei, cei ce detin prostia cu atata mandrie si ingamfare, nu stiu de fapt de ce sufera... ca prostii. Acum, ca o persoana ce incearca sa fie matura, dupa un semestru de facultate (vorba aia, am alt statut) ar trebui sa pun in dezbatere solutiile acestei problematici atat de des intalnite de noi. Sa stii ca si ei, in prostia lor, se minuneaza de prostia altora. Mai mult ca sigur si eu fac asta dar stii cum e, incerc din rasputeri sa nu uit ce m'a invatat mama in cei 7 ani de acasa si nu renunt la bunul simt asa, in schimbul aerelor de student bursier. Iar cel mai deranjant e sa vezi ca aceasta prostie a lor devine din ce in ce mai serioasa, aducandu'i intr'o stare critica, din care nu mai pot fi salvati. Si asta pentru ca nu iti accepta parerea. Sunt atat de plini de sine incat se cred cei mai destepti, demonstrand de fapt reversul. Uneori, dau dovada si de incultura. Bine, sa nu fiu eu prea critica in gandurile mele si sa recunosc ca nu e nimeni obligat sa auda de Dev, sau... mai bine ma abtin . Ar fi mult mai multe lucruri de spus la capitolul cultura, ori mai bine incultura, ca a avansat intr'atat incat nu mai e ce trebuia sa fie. Si incerci sa vorbesti cu ei, sa ii trezesti catusi de putin la realitate, dar de unde? Universul lor se invarte doar pe trei metri patrati, reusind astfel sa ramana din ce in ce mai singuri. Cred ca ar fi dureros sa fii doar tu.. cu tine.

As avea foaaarte multe de spus insa te invit pe tine, cel ce citesti ineptiile mele, din prostie sau nu scrise aici, din prostie sau nu citite de tine, sa ma luminezi...

It's so sad