duminică, 12 septembrie 2010

Amo...

              

 

...si din pacate nu pot sa simt fiecare cuvintel din piesa acum, mi'e greu sa mint si cred ca ti'ai dat seama de asta... nu mai e ce a fost si nici nu va mai fi.. ma schimb pe zi ce trece, vreau tot mai mult de la viata, devin pretentioasa cu mine insami si imi zic ca merit mai mult, ca am trecut prin mult prea multe incercari pana acum pentru a ajunge peste 10-20 de ani sa regret alegerile facute in tinerete... nu vreau sa fiu una din femeile ce se conformeaza si atat. am un cuvant de spus macar acum, fata de mine si catre tine.... gandesc si sunt libera! atat cat mai pot.. stiu ca o sa'ti fie foarte greu sa ma intelegi, dar o fac pentru mine si atat... suna a teribil egoism, insa cel mai frica imi e de momentul in care copiii mei mi'ar putea reprosa de tatal ce eu l'am ales pentru ei... nu pot sa te aleg fara a ajunge sa cunosc si sa inteleg mai multe decat cunosc si inteleg acum. 
nu pot sa gresesc inca de acum!

miercuri, 15 iulie 2009

si mi'e dor de tine..

...mi'e dor de noi, si'as vrea... cred ca cel mai mult as vrea sa stii asta.. chiar daca adevarul acesta nu schimba cu nimic datele problemei, cu atat mai putin rezultatul. aici e vorba de o impacare a mea cu mine insami, iar pentru asta trebuie sa fii si tu prezent pentru o clipa, pentru a auzi ce am de spus.. apoi, poti sa pleci. ma va linisti gandul ca eu ti'am spus. chiar daca iti pasa acum, chiar daca nu, eu ti'am spus.. iar asta ma va face fericita.

altceva?

altceva nu cred ca as putea sa spun.. oricum, mai mult de atat nu pot sa iti adresez.. de fapt, nici macar atat nu voi avea curajul sa iti spun, pentru ca in realitate, nu am nici cel mai infim strop de curaj.. nu vreau sa spun ca sunt o lasa :P suna prea brutal.. e suficient ca imi recunosc lipsa de curaj, nu?

am auzit azi ca in viata iti apar multe sanse.. ar trebui sa profit de ele.. dar cum? daca eu nu am curaj nici sa iti adresez doua cuvinte amarate.. ce sansa as mai putea avea eu in viitor, daca acum sunt inconjurata de atat de multe oportunitati, dar nu profit nici macar de una... si cand spun profit nu ma gandesc la partea materiala ce as putea sa o castig ori lucruri de genul asta.. ci pur si simplu faptul ca as putea sa fac ceva, orice, oricat de mic ar parea... ceva ce mi'ar putea schimba viata.. ceva ce m'ar duce undeva, oriunde.. macar pentru 2 ore sa fiu intr'un alt peisaj.. sa ma transpun.. oare... as putea sa ma transpun? ar fi o sansa spre a cunoaste, a invata, a creste.. vreau o sansa de care sa abuzez din plin, vreau o sansa spre mai bine, vreau o sansa sa ma regasesc...

Din seria altor povesti nemuritoare

Vei spune ca tu stiai asta deja, ca erai de muult convins de acest lucru. Ei bine, m'am hotarat eu asa intr'o zi cu mai putin soare, sa va aduc la cunoastinta, celor ce nu stiati, ca prostia doare... si doare cumplit. Partea trista din toata povestea asta e ca ei, cei ce detin prostia cu atata mandrie si ingamfare, nu stiu de fapt de ce sufera... ca prostii. Acum, ca o persoana ce incearca sa fie matura, dupa un semestru de facultate (vorba aia, am alt statut) ar trebui sa pun in dezbatere solutiile acestei problematici atat de des intalnite de noi. Sa stii ca si ei, in prostia lor, se minuneaza de prostia altora. Mai mult ca sigur si eu fac asta dar stii cum e, incerc din rasputeri sa nu uit ce m'a invatat mama in cei 7 ani de acasa si nu renunt la bunul simt asa, in schimbul aerelor de student bursier. Iar cel mai deranjant e sa vezi ca aceasta prostie a lor devine din ce in ce mai serioasa, aducandu'i intr'o stare critica, din care nu mai pot fi salvati. Si asta pentru ca nu iti accepta parerea. Sunt atat de plini de sine incat se cred cei mai destepti, demonstrand de fapt reversul. Uneori, dau dovada si de incultura. Bine, sa nu fiu eu prea critica in gandurile mele si sa recunosc ca nu e nimeni obligat sa auda de Dev, sau... mai bine ma abtin . Ar fi mult mai multe lucruri de spus la capitolul cultura, ori mai bine incultura, ca a avansat intr'atat incat nu mai e ce trebuia sa fie. Si incerci sa vorbesti cu ei, sa ii trezesti catusi de putin la realitate, dar de unde? Universul lor se invarte doar pe trei metri patrati, reusind astfel sa ramana din ce in ce mai singuri. Cred ca ar fi dureros sa fii doar tu.. cu tine.

As avea foaaarte multe de spus insa te invit pe tine, cel ce citesti ineptiile mele, din prostie sau nu scrise aici, din prostie sau nu citite de tine, sa ma luminezi...

It's so sad

E vina mea sau dreptul tau la fericire

Daca e sa privesti minunata poveste cu final nefericit de la o distanta regulamentara ai zice ca vina e a ei, a persoanei ce s'a hotarat sa spuna lucrurilor pe nume, in cazul de fata, eu. Ma minunez pana si eu cu cata detasare pot sa zic asta, acum cand a trecut atat de putin timp. Cu siguranta nu am ajuns sa uit ceea ce era de uitat, nu am reusit sa iubesc ceea ce era de iubit, nu am putut sa fac ceea ce era de facut, dar sper ca voi fi din ce in ce mai puternica, sper sa nu cedez si sa ma intorc de unde am plecat. Nu in speranta celei de'a doua oportunitati, ca tot vorbeam despre asta, ci in lupta apriga din mine, intre iubire si realitate...

La prima vedere ai zice ca fetele sunt "heartless", insa voi, cei ce le'ati cunoscut cu adevarat stiti foarte bine ce se petrece in mintea si sufletul lor. Cel putin asa vreau sa cred gandindu'ma la clipele si visele traite impreuna. Faptul ca reusesc in cele din urma sa castige apriga lupta din inima lor nu le face mai putin vinovate si nici fara suflet.

Daca vrei ca tu, participant activ in aceasta lupta, sa castigi mult mai repede decat ai face'o in mod normal, te sfatuiesc sa privesti scena din doua puncte de vedere. Nu ai fost doar tu in ring si nici nu esti tu centrul universului. Ai fost, multumeste pentru acest rol, insa revii la rangul de pamantean. Ai cazut din Rai, esti printre noi, muritorii de rand, ce mai devreme sau mai tarziu aveau sa ajunga la aceeasi concluzie.. Faptul ca s'a intamplat acum nu trebuie sa te descurajeze, ci din contra... e dreptul tau la fericire! Acum e momentul potrivit sa incepi lupta cu tine insuti, sa aduni toate amintirile si sa la pastrezi cu sfintenie in acel cufar de mult uitat... Nu o uita, nu asta vrea.. nu o privi ca o "alta experienta din care voi avea de invatat".. a fost unica in felul ei, a fost acolo pentru tine, fii si tu pentru ea... fii iubirea ei... vei ramane mereu acolo!

Nothing lasts forever...

E ingrozitor sa nu pot fi eu... si acel "trebuie" imi macina gandurile..

as vrea sa am puterea sa trec peste, sa ignor trecutul fara sa'l uit.. nu vreau sa sterg 2 ani din viata mea pentru ca nu am fost in totalitate fericita.. mereu a lipsit ceva, iar acum lipsa mea de curaj pune punct.

macar de as indrazni sa spun tot, sa dau tot, sa ma daruiesc o data pentru totdeauna..

as incerca sa strig in speranta ca ar auzi Bucurestiul un "te iubesc" inlacrimat....

un paradox al vremurilor noastre...

sau nu neaparat... probabil asa a fost mereu, insa eu nu'mi amintesc sa fi trait intr'o viata anterioara pentru a invata din fostele greseli. stiu bine ca obisnuiesc sa ma abat de la subiectul principal, asa incat voi incerca sa revin acolo unde trebuie, mai ales ca timpul ma impinge de la spate.. oricat de greu mi'ar fi, oricat de mult imi doresc sa scap de tot ce imi provoaca stari de nervozitate, stres si cele din aceeasi gama.. ma ingrozesc gandindu'ma ca ar putea fi mai rau, mai greu, ca as fi din ce in ce mai singura.. acele zile ce pana acum imi pareau roz, incep sa le percep in nuante accentuate de gri... uneori negru.

return to innocence


stii cum e? atunci cand pierzi ceva incepi sa iti dai seama de importanta acelui lucru.. de fapt, sigur stii ce vreau sa zic.. de asta cred ca cel mai bine e sa poti sa ai atata putere, poate chiar curaj sa reusesti sa recunosti valoarea lui, sa poti sa il pastrezi ca cel mai de pret dar ce ti'a fost oferit... nu trebuie sa renunti la el in speranta ca vei gasi un inlocuitor. mereu vor fi surogate pentru orice, insa nu poti sa traiesti doar cu ele... incearca, tu... chiar tu.. sau eu, poate chiar eu... eu, eu trebuie sa lupt pentru a ma pastra asa cum sunt, nu trebuie sa ma vand pentru nimic in lume.. nici pentru o clipa de iubire! si zic asta gandindu'ma ca totul e relativ.. acea clipa ce iti poate parea minunata pe moment, devine o povara ce o vei purta mereu cu tine.. oriunde ai fi, singura sau nu.. iti e umbra. si poate cea mai grea lupta o duci cu tine insati, gandurile te pot dobori extrem de usor.. cel mai mare dusman al tau e propria constiinta.. si ai noroc daca e acolo unde trebuie