"...Iubire? Pare un cuvânt atât de simplu şi totodată atât de complex. Iubirea înseamnă viaţă, iubirea înseamnă dăruire, iubirea înseamnă artă, iubirea înseamnă poezie. Iubirea nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi, şi-ţi iese, când îţi vine rândul, fără de veste-n cale; degeaba o cauţi când nu o găseşti, degeaba fugi când ea aleargă după tine; iubirea e numai a ta şi chiar de nu a-i cunoaşte-o tu pe ea, te cunoaşte ea pe tine, nu te păzeşte, ci te schimbă.
Şi iubirea are mai multe trepte. Ea ajută sufletele să crească, să se dezvolte. Să zboare îmbrăţişate devenind îngeri cu două aripi. Este o simfonie în care tema principală este repetată în diverse game şi tonalităţi de diverse instrumente. Pentru fericirea de a iubi şi a fi iubit merită să cunoşti văzduhul speranţei de a fi alături de cel iubit, sau abisul disperării de a fi departe de el..." [o parte din marea noastra realizare din cls a IXa :D]
...si o simtim cu toti... chiar daca nu vrei sa recunosti asta... sunt convinsa ca si tu simti acel sentiment inaltator... ce nu te lasa sa cedezi la intalnirea cu prima pietricica ce sta in calea valului... ce te ajuta sa treci peste orice obstacol din viata ta... ce te ajuta sa iti indeplinesti visele... ce iti da putere...
poti tu argumenta ca iubirea nu exista?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu