"I am your spoken truth..."

mi se pare o aberatie... poate am exagerat...oricum imi dau seama ca nu a meritat sa vorbesc. ajung la concluzia ca e mult mai bine sa traiesti in umbra, sa nu scoti niciun cuvant, nu cumva sa ii deranjezi pe cei de langa tine (de parca ei nu te deranjeaza niciodata, insa nu au cum sa isi dea seama de chestia asta... pentru ca, evident, sunt mult prea ocupati in a te observa pe tine... grav!) si se simt jigniti... e mult mai bine pentru tine sa'i eviti, sa'i ocolesti pe cat posibil. mai grav e atunci cand ai de suferit din cauza lor (un risc al grupului si vrand nevrand ni'l asumam cu totii...asta e cea mai mare porcarie) si trebuie sa inghiti mofturile altora din cauza acestora si a inteligentei ce a pus stapanire pe capetele lor.

dar ce imi place cel mai mult in toata povestea asta e barfa. ea e la putere. sa tot barfesti ca nu se supara nimeni (ca doar toti fac asta). mai rau iti va fi atunci cand acea barfa va ajunge la urechile cui nu trebuie. si sa nu cumva sa ii spui ceva in fata persoanei respective. atunci sigur ai incurcat'o. mai bine o barfesti ca asa mai ai o sansa de a nu fi auzit, pe cand daca indraznesti sa vorbesti cu el/ea e clar... ce sa mai... traim bine... ne barfim pe cat se poate si ne ascundem tot mai mult... iar de recunoscut greseala facuta nici gand... ca doar ne facem de ras si nu ne permitem asta, doar suntem persoane importante si ni se duce toata publicitatea pe unde nici n'a venit.

traiasca ipocrizia ca o duce bine de tot!